aronmures wrote:
Dr. Schidt-Foke Meine Erfahrungen mit Diskusfischen , 1989 Bede Verlag , pagina 56-57
Adica
Este posibil sa facem inbriding 3-4 generatii pentru a fixa o culoare ,sau semne , asta nu afecteza cu nimic .
La una din liniile mele dupa 6 generatii de inbriding nu a mai crescut la marimea potrivita .
La 18 luni la a 11 a generatie aveau 12 cm .
Icrele erau intre 70 80 .
Ce scriam mai sus:
Ciprian Marcu wrote:
uite si ceva citate din "Schmidt-Focke's DISCUS BOOK" - Dr. Eduard Schmidt-Focke.
"It's possible to inbreed discus for three to four generations to fix a given color or other trait. That doesn't hurt them at all. Discus in one of my inbred lines no longer attained full growth after six generation."
aronmures wrote:
....Pentru evitarea acestei degenerari este mai bine sa reproducem in doua linii .
...
Aceasta metoda a reproducerii in linie promite cele mai bune rezultate in reproducera discusului .
Eu cred ca am inteles bine ce am auzit de la Herr Bleher .
Scuze pentru traducerea mai putin stiintifica , dar esenta cam asta este .
Reproducerea in "in linie" e tot o forma de inbreeding, pentru ca in general presupune un stramos comun. Spre exemplu daca am un mascul vanjos
si-l imperechez cu 3 femele, pot forma 3 linii. In cadrul unei linii insa se poate folosi inbreedingul mai apropiat sa zic asa(frate-sora, mama-fiu, tata-fiica), pentru ca la un moment dat exemplare din cele 3 linii inrudite sa fie incrucisate intre ele. Ex. mascul din linia 1 cu femela din linia 2, mascul din linia 1 cu femela din linia 3 etc. Avantajul este ca se poate mentine o diversitate genetica ceva mai mare decat la cosangvinizarea foarte apropiata, dar in timp se poate pierde si acest avantaj si trebuie incrucisat cu "sange proaspat". Degenerari pot sa apara in oricare linie, dar mergand in paralel cu 2 sau mai multe linii exista o "rezerva". Necesita destul spatiu pentru a fi pusa in aplicare, spatiu pe care putini il au disponibil.